luni, 25 aprilie 2016

Cand ce nu ne omoara ne face mai puternici?

Ce nu te omoara chiar te face mai puternic?!

Nu neaparat... depinde in ce conditii supravietuiesti si care  este pretul pe care il platesti pentru supravietuire...

Din punct de vedere emotional, anumite situatii extrem de dificile prin care trecem de-a lungul vietii, ne pot dezmembra, schilodi, innaspri sau chiar ne pot deconecta de trairi, in situatia in care evenimentul traumatizant a fost prea puternic pentru resursele emotionale de a-l gestiona in momentul in care a aparut.

In concluzie, daca nu suntem destul de puternici emotional si de abili in a gestiona emotii puternice, "ce nu ne omoara" ne poate face mai saraci, mai disociati de partea noastra vulnerabila, de emotiile noastre. Este vorba de un mecanism de protectie, care da, ne ajuta sa supravietuim. Dar nu neaparat mai puternici, in niciun caz intregi.

In schimb, daca "ce nu ne omoara" vine pe un fond mai aproape de maturitatea emotionala, daca reusim sa ramanem atenti, constienti de emotiile si sentimentele dificile, sa le intelegem sa le dam un sens, fara s incercam sa fugim de ele, sa le anesteziem sau sa ne ascundem sub pres,  cu adevarat putem spune ca devenim mai puternici. Putem spune ca dobandim mai multa incredere. Iar increderea este un ingredient esential al sanatatii (emotionale, relationale, spirituale daca putem spune asa) si al puterii personale. Al puterii de a trece prin viata constienti si responsabili, fara sa ne (mai) victimizam, fara sa ne descumpanim, fara sa ne acrim.

Increderea este prima treapta a experientei spirituale, iar spiritualitatea este intr-un fel legata de sanatatea emotionala. Increderea in sine conditioneaza increderea in cei din jurul nostru si in misterul vietii in Univers.

Increderea se dezvolta in primele momente ale vietii (de fapt chiar din viata intrauterina, conform studiilor mai recente) si depinde foarte mult de calitatea relatiei cu persoanele care ne-au ingrijit initial (de multe ori fiind vorba de propria mama).
Daca aceasta relatie a fost nesatisfacatoare, crestem mai putin dispusi sa avem incredere in lume. Increderea in noi insine, de asemenea depinde de gradul in care am fost ocrotiti si oglinditi in copilarie.
Dar chiar si daca nu am trait in cele mai bune conditii, chiar neavand parinti suficient de buni, putem sa ne redobandim increderea, in noi, in ceilalti, in sursa vietii.

Este un proces lung, care cere dedicatie si disciplina, care poate fi obtinut (si) printr-o psihoterapie psihodinamica, si care functioneaza.

Si astfel, atunci cand avem incredere, ceea ce nu ne omoara, ne face mai puternici. 

Aveti incredere?

marți, 23 februarie 2016

Magia recunostintei

Doua cuvinte pe care evit sa le folosesc: magie si recunostinta. Dar motivele sunt desuete... si anume ca ele sunt absente din jargonul ”profesional”.

Aleg acum sa imi ascult intuitia si nu ratiunea profesionala si sa scriu despre experienta traita, nu despre teorii si cercetari stiintifice.

De ce este recunostinta magica? Si ce inseamna de fapt sa fii recunoscator? Doua intrebari pe care mi-as dori sa le adresez tuturor oamenilor pe care ii cunosc. Si as asculta raspunsurile oricat de mult, pentru ca sunt convinsa ca nu ar fi deloc standardizate.

Pentru inceput voi raspunde eu. Ce inseamna sa fiu recunoscatoare? In primul rand nu este o buna maniera pe care am invatat-o in cei sapte ani de acasa, nu cred ca este o calitate care se poate sadi din exterior, este un sentiment pe care cred ca trebuie sa il descoperim in interior. Este acel sentiment care te umple cu adevarat si te face sa te simti intreg si care iti transmite ca esti mai mult decat suficient si ca ai mai mult decat strictul necesar pentru a trai o viata careia sa ii poti da sens. Este sentimentul ca apartii acestei lumi, ca desi esti singur (cum ne avertizeaza existentialistii ) totusi nu esti singur, ca desi nu ai tot ce ti-ai dori, ai totusi tot ceea ce iti trebuie ca sa te bucuri ca existi aici, acum.

De ce este recunostinta magica? Pentru ca te ajuta sa iesi din conditia de victima, de nemultumire cronica, de suferinta in general. Este antidotul ideal pentru anxietate, neincredere, depresie. Si este magica pentru ca apare cand esti pregatit sa o primesti. Nu o poti aduce cu forta in viata ta. Nici o serie nesfarsita de sesiuni de psihoterapie, nici incantari infinite de mantre, practici spirituale, jogging, metri cubi de carti de self-help nu pot garanta ca iti vor livra acest sentiment. El pur si simplu se releva, la momentul potrivit, cand esti pregatit si ti-ai facut temele (fie ele ore de psihoterapie, meditatii, introspectii, cautari personale, crize existentiale asumate, etc) si cand esti pregatit sa renunti la tot ce stii sau crezi ca stii despre tine si lume.

M-au inspirat sa scriu atat propriile mele cautari si experiente cat mai ales unii dintre prietenii mei si in general oamenii pe care ii intalnesc in jur si care sunt prea des nemultumimti, se simt mai tot timpul nedreptatiti, au des ceva critic de spus despre cam orice subiect fara sa propuna sau sa faca ceva alternativ. Inteleg perspectiva, am impartasit-o si eu mult timp.
Stiu ca lumea din jurul nostru este o oglinda obiectiva a starii noastre interioare. Asta ar putea sa ne ofere un motiv bun de introspectie.

Iar concret, pentru a reveni pe pamant, care sunt cateva simple motive pentru care sunt cu adevarat recunoscatoare: traiesc intr-o tara in care nu exista conflicte armate, unde principiile democratice se aplica suficient de des, unde riscurile de calamitati naturale sunt mici, pamantul este fertil, avem surse de apa potabila, deci nevoile de baza sunt implinite aproape din oficiu, fara sa simtim ca primim de fapt ceva ce nu e garantat pentru toti oamenii planetei. Am acces la orice sursa de informare, sunt libera sa imi exprim alegerile (in limitele legale), pot calatori, am intalnit oameni incredibili, iar problemele a caror existenta nu vreau nici pe departe sa o neg, sunt relative la unitatea de masura cu care le comparam. Nevoile noastre superioare, de dezvoltare isi pot gasi usor implinirea. Sunt constienta ca exista pe lume sisteme care functioneaza mai bine decat la noi, dar, devine ziua noastra mai buna daca ne comparam la nesfarsit cu ce au altii?! 
Starea de multumire este o stare interioara, si depinde prea putin (probabil chiar deloc) de circumstantele exterioare. Totul este sa stim sa o cultivam. Si sa credem ca este posibil.

Iarba nu este mai verde de partea cealalata a gardului... Iarba creste in legea ei, atata timp cat exsita o samanta, sol fertil, ploaie si soare. Si la toate acestea avem cu totii acces, chiar daca nu ne aducem aminte in fiecare zi. Poate ar trebui...

duminică, 7 februarie 2016

Suferinta face parte din viata

Nicio fiinta sensibila din lume nu are parte de o existenta lipsita de dificultati. Suferinta face parte din viata, si o regasim peste tot in natura.
Resursele cu care ne nastem si pe care le descoperim in special in momente dificile, ne ajuta sa suportam suferinta si sa ne continuam viata fara sa ne victimizam si sa dramatizam situatia. Toti oamenii au astfel de resurse, dar nu toti sunt constienti ca le au.
Ceea ce conteaza cel mai mult, pentru a trece prin viata fara sa ne pierdem increderea, este sanatatea emotionala. Sanatatea emotionala este usor de cultivat incepand din copilarie, daca parintii isi cresc copiii cu respect fata de emotiile dificile ale acestora (plans, crize de furie, frustari, dispozitii schimbatoare) si cu intelegere si toleranta fata de ele si oferindu-le un exemplu sanatos despre cum sa faci fata dificultatilor cand apar. In acest mod, copiii invata de la inceput ca viata nu este tot timpul roz, ca nu putem fi tot timpul multumiti sau veseli, ca apar periodic fel si fel de situatii dificile, neprevazute, neplacute sau chiar dureroase. Invatand din copilarie sa toleram sentimentele dificile, ajungem la maturitate sa fim blanzi cu noi insine si cu cei din jur in momentele dificile (care in mod natural apar periodic in viata unui om). 

Fie ca este vorba de pierderi, accidente, imbolnaviri, crize existentiale, razboaie, calamitati, conflicte, dezamagiri, fiecare persoana trece cel putin o data in viata printr-un moment extrem de dificil. Felul cum trecem prin astfel de momente depinde foarte mult de felul in care suntem structurati (personalitate, resurse), dar si de modelele pe care le-am interiorizat din jurul nostru (familie, cultura) si de propriul sistem de suport (care este un rezultat al combinarii factorilor de personalitate si al modelelor interiorizate).
In ateliere de dezvoltare personala adresez des participantilor intrebarea: ”Pe cine sau pe ce te bazezi atunci cand iti este greu?”
Exista trei tipuri de raspunsuri pe care le aud, la aceasta intrebare: pe mine insumi/insami; pe familie; pe Dumnezeu. Nu imi amintesc sa fi auzit vreodata toate cele trei raspunsuri impreuna, de la o singura persoana, desi eu cred ca acest gen de suport (bazat pe propriile resurse, pe conectarea cu ale persoane semnificative si pe propria spiritualitate) ar fi ideal.

Este important sa ne construim o retea de suport pentru momente dificile (sa stim pe ce ne bazam cand ne este greu) inainte ca dificultatea sa intre intempestiv in viata noastra.
Daca ma bazez numai pe propriile puteri, s-ar putea sa nu fiu pregatit/a pentru o situatie de boala, imobilitate, depresie, etc, atunci cand propriile resurse sunt limitate de dificultatea insasi. 
Daca ma bazez numai pe anumite persoane din exterior, este posibil ca la momentul la care as avea nevoie de ajutorul lor, ele sa nu fie disponibile, iar daca ma bazez exclusiv pe forte supranaturale, ar putea fi din nou insuficient, pentru ca, nu-i asa? Dumnezeu iti da, dar nu-ti pune in traista (inclin sa dau dreptate intelepciunii populare).

In cabinetul psihologului nu vine nimeni in momente de pace, bunastare sufleteasca si implinire. Oamenii ajung la psiholog exact in momentele lor de suferinta, si, au sansa sa descopere multe lucruri valoroase despre ei insisi in aceste momente.

Daca nu avem inca in interior un spatiu sigur si suficient de incapator, in care sa ne lasam suferinta sa existe fara sa ne ascundem, fara sa o negam, fara sa ne speriem, fara sa incercam sa o neutralizam urgent, ca pe un fel de deseu emotional toxic care nu are trebui sa existe si sa ne polueze starea de spirit, putem sa ne ocupam, pas cu pas, de construirea unui asemenea loc.

Pentru unii oameni, procesul de a construi un spatiu interior sigur unde sa poata lasa suferinta sa existe, ramanand prezenti si continuand sa traiasca fara sa fie absorbiti in conditia de victima, dureaza relativ putin, pentru altii mai mult, iar pentru unii poate dura o viata...

Va propun un model de meditatie specifica pentru momentele dificile, pe care l-am descoperit intamplator si pe care il folosesc, in speranta ca il veti testa si folosi in momentele dificile. 
1.Asezati-va mainile pe inima (sau pe ce parte a corpului simtiti ca va este mai confortabil, de exemplu fata sau abdomen) luati-va timp si simtiti caldura lor.
2. Respirati adanc, abdominal.
3. Adresati-va urmatoarele fraze, cu voce tare sau in gand, pe un ton calm si suportiv:

Acum sunt intr-un moment dificil  si sufar
Suferinta este o parte din viata
Doresc sa fiu bland/a cu mine in aceste momente
Doresc sa imi ofer grija, caldura si intelegerea de care am nevoie.

Puteti sa va creati propriile fraze care va ajuta, pornind de la aceste idei de baza: recunoasterea situatiei dificile, constientizarea faptului ca astfel de momente fac parte din viata si ca toata lumea trece prin momente dificile uneori; constientizarea faptului ca aveti nevoie de timp, tandrete si grija; constientizarea faptului ca puteti sa va oferiti timpul, tandretea, intelegerea si grija de care aveti nevoie.

Daca aveti nevoie de si mai mult sprijin, puteti apela la reteaua de suport, si desigur, la psiholog.





vineri, 22 mai 2015

De ce cred ca timpul trece in favoarea noastra

Atunci cand suntem copii incercam din toate puterile sa ii multumim pe cei pe care ii consideram importanti in jur: pe parinti, pe profesori, Statul, Partidul, etc. 

Ni se propune un standard la inaltimea caruia vrem si facem tot ce putem ca sa ne ridicam. Timpul trece si asteptarile noastre fata de noi, raportate la standardele impuse de familia, cultura, societatea, religia in care traim devin din ce in ce mai diferentiate si, in unele cazuri mai greu de atins. Dar ne dam silinta sa fim elevi buni, studenti buni, angajati buni, parteneri buni, parinti buni. 

Daca am ajuns la tinerete, majoritatea dintre noi am bifat deja bornele auto-impuse referitoare la studii, job, cariera, statut profesional si personal. 
Avem un job, o pozitie, poate o cariera. Avem parteneri si multi dintre noi avem si copii. 

Simtim ca imbatranim si ca ne-am facut datoria fata de societate si pentru perpetuarea speciei si ca ce-a fost mai bun in viata deja a trecut?

Eu vreau sa cred ca cei mai multi dintre oameni vor raspunde cu nu. Vreau sa cred ca multi dintre noi vom ajunge sa-i dam dreptate lui Jung care a spus ca ”viata incepe la 40 de ani” si ca ”pana atunci faci doar cercetare”.

De ce cred ca timpul trece in favoarea noastra?

Pentru ca dupa ce am bifat tot ce se astepta de la noi putem gasi in interior curajul si spatiul pentru a ne intreba: am facut tot ce se dorea de la mine, tot ce au vrut altii, acum am un ocazia sa ma gandesc ce vreau EU pentru mine.. Si inainte de toate, cine sunt EU de fapt?

Dupa ce etica pe care am invatat-o si care se raporta la eternul primum non nocere (sa nu faci rau) se referea in primul rand la ceilalti (cum sa-i respectam, cum sa-i cinstim, cum sa nu-i ranim) avem timp sa ne intrebm cum sa nu ne facem noua rau sau si mai bine, cum sa facem sa ne fie noua bine.
Dupa ce am bifat toate cerintele lumii externe mai mult sau mai putin, avem ocazia sa ne intrebam ce vrem sa facem cu experienta pe care am dobandit-o, cum vrem sa ne ingrijim de cicatricile pe care ni le-au lasat accidentele si incidentele traite (cu alte cuvinte avem ocazia sa alegem ce vrem sa facem cu ceea ce a facut trecutul din noi, sa alegem ce vrem sa devenim in urma experientelor traite/ suferite). 

Putem sa incepem sa ne simtim bine cu noi, sa ne iubim corpul si apucaturile bizare, sa fim mai toleranti sau dupa caz mai transanti cu ceilati, sa alegem ce vrem noi,  si, cum se spune, putem ajunge in sfarsit sa simtim ca, zi dupa zi suntem tot mai aproape sa traim viata pentru care am fost creati (ceea ce intr-o traducere in argou psihologic ar insemna ca suntem aproape de sufletul nostru si ne lasam ghidati de el, in loc sa ne mai lasam ghidati de standardele lumii exterioare interiorizate in timp).


Timpul trece in favoarea noastra daca avem curajul sa ne intrebam la un moment dat ce e cu noi pe lume, ce vrem pentru noi de la viata si ce vrea sufletul nostru de la viata noastra.


duminică, 14 septembrie 2014

Authentic Movement si cunoasterea de sine

Orice distinctie dintre minte si corp este una artificiala.. De fapt, interconexiunea dintre corp si psihic este atat de intima incat nu numai ca putem sa face inferente despre constitutia psihicului pornind de la constitutia corpului, dar putem face inferente pornind de la particularitatile psihologice catre caracteristicile corespunzatoare ale corpului (Jung, CW 6, 916)
            ***

Din moment ce psihicul si materia (corpul) sunt continute de una si aceeasi lume, si mai mult, sunt intr-un contact permanent unul cu celalalt si se intemeiaza pe factori transpersonali, nereprezentabili, nu este numai posibil ci si destul de probabil ca psihicul si materia (corpul) sunt doau aspecte diferite ale unuia si aceluiasi lucru (Jung, CW 8, 418)

Angajarea constienta a experientei traite a corpului prin miscare poate conduce la experiente vindecatoare puternice, la confruntari cu zone care cer sa fie luate in considerare cu mai multa atentie si in final integrate.

Redescoperirea inteligentei si a expresivitatii continuumului corp-suflet ca parte a psihoterapiei este importanta pentru vindecare.

Authentic Movement exploreaza miscarea dictata din interiorul corpului/psihicului ca mod de a crea o punte intre experienta inconstienta si constiinta.

AM este o forma de imaginatie activa, cu radacini in psihologia jungiana.

Tot ceea ce este viu se misca si se exprima prin miscare. Dezvoltarile din neurostiinte au validat faptul ca emotiile umane, gandurile si imaginile sunt inseparabile in fapt de viata corporala. Ceea ce este trait si ne-trait in viata erupe la nivelul corpului  sculptandu-l si dandu-i forma sau manifestandu-se ca simptom, adesea fara ca noi sa fim constienti.

In vechime oamenii dansau ca sa se exprime, ca sa se transforme si ca sa se reconecteze cu natura, cu comunitatea si cu sacrul. Cand i se ofera un spatiu sigur si permisiunea, orice corp se misca in ritmuri naturale si se dezvaluie in patternuri ale intregului. Acesta este dreptul nostru din nastere, ca oameni. 
In cultura vestica, aceasta expresivitate naturala este adesea descurajata, insa Authentic Movement poate fi o cale de a recupera expresivitatea si ”vocea” pierduta a corpului.

Authentic Movement s-a dezvoltat pornind de la tehnica imaginatiei active utilizate de Jung. Este o practica constienta a imaginatiei active implicand corpul si miscarea dezvoltata initial de Mary Starks Whitehouse, care a numit procesul ”tao al corpului” si ”miscare in profunzime”. Metoda a fost preluata si dezvoltata in continuare de Janet Adler (integrand dimensiunea spirituala) si  de Joan Chodorow (care a integrat-o in analiza jungiana).

Authentic Movement poate fi folosita ca o metoda de explorare pentru cunoasterea de sine, dar si pentru a explora simptome fizice, conflicte interioare, imagini etc. Ceea ce este unic, este ca explorarea prin Authentic Movement aduce persoanei care se misca o experienta pe care cuvintele sau alte forme de expresie nu le pot reda. De aici profunzimea si valoarea metodei.

Pentru artisti, Authentic Movement este folosita pentru expansiunea si vitalizarea procesului creativ.

In lucrul psihoterapeutic Authentic Movement ofera o legatura directa cu inconstientul (imagini arhetipale, vise, istoria personala stocata in corp, etc), dand o forma experientelor care nu pot fi accesate prin cuvinte.

Pentru tratamentul simptomelor fizice AM ofera un spatiu unde ascultarea in profunzime si miscarea impreuna cu simptomele pot conduce la insighturi si informatii despre acele simptome si ceea ce sta la originea lor, conducand catre un sens si oferind mijloace de actiune.

Este un proces care se desfasoara in grup, sub coordonarea unui terapeut experimentat, care trebuie sa fie analist jungian certificat (vezi baza de date a IAAP) si trainer certificat de Authentic Movement. Este o metoda puternica si nu trebuie practicata superficial fara indrumarea unui profesionist. De asemenea, este important ca in grup sa existe o  atmosfera de liniste, empatie si cooperare, iar spatiul de desfasurare trebuie sa fie si el propice (sala spatioasa cu podea de lemn, fara obstacole, fara oglinzi).

In Romania exista incepand din martie 2013 un grup de practica AM condus de Antonella Adorisio, grup pe care il organizez si din care sunt onorata sa fac parte. De asemenea AM este studiata in cadrul programului de formare continua in terapie prin dans si miscare.

duminică, 31 august 2014

Multe carti de autori jungieni si in limba romana!

Au trecut multi, multi ani de cand ma bateau parintii la cap sa citesc, sa citesc, sa citesc, sa citesc... Adevarul este ca mi-a placut intotdeauna sa-mi petrec timpul in compania cartilor, a autorilor lor (in fantezie) sau a personajelor.

Rand pe rand am fost indragostita de multi scriitori. Nu vreau sa ii numesc aici decat pe Jack London (ei, aveam 11 ani :) ) si pe Camil Petrescu, in liceu. 

Apoi am inceput sa studiez psihologia si sa ma pregatesc pentru a deveni psihoterapeut. Am inceput formarea internationala in psihoterapie jungiana dupa ce am citit cateva carti bune scrise de autori jungieni care m-au marcat. Lista e lunga, dar nu pot sa nu ii citez pe trei dintre ei. Si da, recunosc, m-am indragostit, din nou: James Hillman, Mario Jacoby, Donald Kalsched...

Ma bucura enorm sa vad ca pe piata de carti din Romania au aparut deja multe titluri jungiene. De fapt, de aceea si scriu acum. Pentru ca cititorii interesati, cum sunt si eu, sa stie unde pot gasi cartile fara sa le mai comande din strainatate si sa le astepte saptamani bune.

Asadar, puteti citi o intreaga colectie jungiana, editata de Herald. Ce de la Herald au fost primii care au avut inspiratia sa editeze o asemenea colectie. Colectia a implinit un an si numara din ce in ce mai multe titluri:

Sinele de doua milioane de ani - Anthony Stevens
Interpretarea jungiana a viselor - James Hall
Jung si post-jungienii - Andrew Samuels
Sandwork expresiv - O abordare jungiana - Eva Pattis Zoja
Psihoterapie - experienta unui practician jungian - Marie Louise von Franz
Dictionar critic al psihologiei analitice jungiene
Istoria arogantei - Luigi Zoja

Alte cateva tituri importante sunt in pregatire.

Apoi, desigur, este editura Trei, care a publicat o mare parte din Operele Complete ale lui Jung si Cartea Rosie, dar care mai are printre titlurile sale si:

De ce oamenii buni savarsesc fapte rele - James Hollis
Fiicele tatalui, fiii mamei si Umbra din noi de Verena Kast
Psihologia lui C.G. Jung - Jolande Jacobi
Oameni si vocatii - Isabel Briggs Meyers, Peter B. Meyers

Alte titluri jungiene interesante sunt in pregatire si la Trei. Va voi tine la curent.

Editura Nemira a inceput si ea o colectie jungiana. 

Ego si arhetip - Edward Edinger

Urmeaza sa apara si la Nemira alte carti jungiene interesante.

La Humanitas, au aparut Tipuri psihologice si Amintiri, vise, reflectii de Jung; Exista iubiri fericite? si Tot ce e mai bun in tine, de Guy Corneau; Jung de Anthony Stevens; Cum sa-ti interpretezi visele de Marie Coupal; Aparitii de spirite si semne prevestitoare de Aniela Jaffe si Nimic nu e intamplator de Robert Hopke.

Daca mai stiti si alte titluri jungiene publicate in romana, dar pe care nu le-am mentionat, va rog sa imi scrieti intr-un comentariu, si voi actualiza lista.

Lectura placuta!




marți, 5 noiembrie 2013

Prelegerea Aspectul social al psihanalizei sustinuta de Eva Pattis Zoja la Bucuresti


Eva Pattis Zoja este analist jungian (IAAP, CIPA, OGAP), psiholog clinician, analist jungian acreditat in analiza copilului (C G Jung Institute Zurich), terapeut sandplay (ISST) si fondatoare a Asociatiei Internationale pentru Sandwork Expresiv (IAES www.sandwork.org) si se va afla la Bucuresti pe 15 si 16 noiembrie 2013 pentru lansarea cartii sale Sandwork expresiv - o abordare jungiana, vineri pe 15 noiembrie la Carturesti Verona si pentru a sustine o prelegere cu titlul Aspectul social al psihanalizei, sambata 16 noiembrie ora 18.30, la Centrul Seeds for Happiness.

Este de asemenea autoarea lucrarii Abortion: Loss and Renewal in Search for Identity (1997) si editor al lucrarii Sandplay Therapy: Treatment of Psychopathologies (2002)

Iata un citat din autoarea Eva Pattis Zoja, referitor la subiectul cartii si al prelegerii:

La sfarsitul anilor 80 am lucrat personal cu Dora Kalff (fondatoarea terapiei sandplay) și astfel am putut simți din proprie experiență eficiența terapiei sandplay, cu mine și în lucrul cu clienții mei. Dar o întrebare m-a urmărit timp de mai mulți ani: cum se face că un instrument atât de puternic rămâne limitat la lucrul privat cu clienții din tările bogate? Am putea găsi o modalitate de a oferi această terapie cât mai multor copii și tineri care au nevoie de ea? Călătorind în China, Africa, America Latină și vizitând orfelinatele și mahalalele am început să găsesc răspunsuri împreună cu colegii mei și voluntarii locali. Acum simt nu numai că este posibil, dar și că este datoria noastră să oferim din ceea ce avem” (E.P.Z.).